LICEANUL NEASCULTĂTOR
|
REFERATE
Ludwig van Beethoven (1770-1827)
Beethoven a compus Imnul UE.
Deoarece puţini muritori s-ar încumeta să creadă că pot în 57 de ani de viaţă
să fie tot atât de creativi precât Ludwig van Beethoven (1770-1827), oamenii i-au zis lui Titanul,
recunoscându-i unele calităţi supranaturale.
Încă şi mai justificată este această poreclă dacă te gândeşti că acest
compozitor a realizat opere perfecte surd.
Viaţa lui Beethoven impresionează şi prin faptul că Revoluţia iacobină de la 1789
nu l-a zăpăcit ca pe alţii: a asumat în muzica sa ideile de libertate ca nimeni altul, dar
posibilitatea de a sluji pe un Napoleon ca Şostakovici pe Stalin sau ca Richard Strauss pe Hitler
nu i-a luat minţile.
Chiar dacă nu a fost argatul vreunei curţi ca Bach, ci făcând pe freelancerul, Beethoven
a rămas prieten cu tot felul de nobili care l-au sponsorizat şi au devenit astfel nemuritori.
Cine n-a auzit de Cvartetele Opus 59 Razumovski?
|
COMENTARII
Manual de Umanism
cum va fi fost în 1992
O fată, Cora, a cerut o „listă” unuia dintre rarii profesori care păreau să citească, să asculte muzică simfonică, să viziteze muzee, să frecventeze biblioteci, ba chiar să-şi cumpere cărţi, sidiuri, soft de calitate.
Lista ar fi trebuit să cuprindă de fapt un program de lecturi pe cinci ani, după absolvirea grelei ei facultăţi.
Profesorul pare să fi încercat să adune titlurile prin 1992, bazându-se mai mult pe resurse ceauşiste, probabil neavând bani să-şi cumpere noile apariţii.
Instructiv este că a confirmat ce se ştia: că un institut academic câtu-i de mare şi nu poate decide univoc primele 100 resurse!
Atunci, a încercat să scrie un fel de "Manual de Umanism", neterminându-l.
Îngălbenitele coli rămase de la el te pot scuti de a citi cărţi proaste!
|
|
|
 Referate+Comentarii
 Super Links
MESAJE
Asistenţa tehnică
Am întâlnit la mama la spital un pensionar care bănuiesc că a fost profesor de liceu la viaţa lui.
Scriu "bănuiesc" pentru că nu recunoştea că ar fi fost aşa ceva. Lui îi era ruşine că a fost
amăgit de societate să se angajeze să muncească rău plătit, să facă pe urmă şi părinţii şi elevii
mişto de el că n-are maşină.
Mai grav e însă că el era un om rău, că avea inimă rea.
O fată, Ramona, făcea cu el meditaţii pentru examenul de facultate.
Şi văzând ea că-l dau afară pe prof din apartament câte cărţi adunase ca un hârciog de-a lungul
vieţii deşi pretindea c-a avut salariu mic, ea a realizat că îi era ca şi imposibil,
în condiţiile noastre de confort de azi, să le citească pe toate.
Atunci i-a solicitat gagiului o listă cu cele mai principale.
Dar el nu s-a învoit:
"Eşti frumoasă şi iubitoare de viaţă, de ce să te apuci tu de citit, care este apanajul
rataţilor?"
Pe urmă s-a întâmplat că fata a reuşit la facultate, a reuşit şi în profesie, conducând chiar o secţie a
spitalului, dar vremelnic n-a reuşit şi în dragoste.
El a nimerit-o, într-o zi, cam deprimată, a crezut fireşte că e din cauza lui, că nu i-a dat de citit cândva, şi i-a
expediat urgent e-Mail cu una sută titluri de cărţi, mai toate vechi şi pline de microorganisme.
Dar fata, acum mamă a doi gemeni, şi-a rezolvat energic problemele de moment şi n-a mai avut deloc nevoie
să le citească.
De-aia părerea mea este că asistenţa tehnică se acordă la momentul potrivit!
|
|
|
